The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Deşi nu-i stătea în obicei să înjure, Sayoko scăpă o chestie copilăroasă şi semiinofensivă.

-Draci bălţaţi! Cine te-a pus?

Privi în jur. Mobilă, semiîntuneric, fantome ceva mai vizibile, uşor incandescente, tablouri.... Pisica... Încercă să deschidă uşa. Inutil. Şi chiar dacă ar fi putut, nu ar fi folosit-o, O luă pe Okuni în braţe, verifică prezenţa lănţişorului ei şi a baghetei şi oftă scurt. De obicei se gândea de două ori. În mod normal ar fi plecat fără să ezite. Însă acum auzea vocea pisicii, rece şi diferită.

"Onorează-ţi a doua natură... sau mori."

Pufni. Avea la fel de multe şanse să dea colţul în ambele situaţii, dar numai una era o acţiune demnă de ea. Nu mai era vorba de statutul de Ochi de Şoim sau de capacităţile ei intelectuale - care contraziceau cu zgomot ceea ce gândea şatena - ci de a face ce trebuie. Nu ceea ce spune lumea, ci ceea ce trebuie cu adevărat să faci. Închise ochii şi trecu prin tablou. Auzi o voce necunoscută venind de peste tot şi de nicăieri.

-Ai ales... greşit.