The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Şatena ateriză fără zgomot, în picioare, fix în spatele viperinei.

-Ai păţit ceva?

Aşteptând răspunsul, puse pisica jos şi atinse iarba veştedă cu mâna stângă.

-Nu vibrează. Locul ăsta nu are viaţă. În mod clar, e mâna unei vrăji aici.

Începu să se gândească la o cale de ieşire. Dacă locul ăsta nu respecta nicio lege cunoscută, ar fi trebuit să rămână împreună, ca nu cumva să se îndepărteze una de alta doi paşi şi după aceea să se trezească având un zid de şase metri între ele. Tresări şi zâmbi. Îi venise o idee.

Până una, alta, se aflau pe suprafaţa unei pânze. Îşi socase creionul din buzunar şi desenă în aer o linie... care căzu pe jos cu zgomot. Sayoko o luă şi o îndoi. Avea consistenţa unei sfori. Evident, pentru că se gândise cum să facă să rămână mereu legată de Eliza prin ceva. Se gândi la un metal şi desenă un cuţit, care, de data asta, nu mai fu doar un contur, ci chiar căpătă îngăţişarea unei arme albe.

-Măcar acum ştim că putem avea tot ce vrem aici, mai puţin o soluţie la problemă.