I just need you now

[James Hawkins]

• Astepta un raspuns din partea ei, dar linistea isi pastrase imensitatea aproape dureroasa. Fiecare clipa care trecea parea ca ii separa si mai mult; si fiecare rasuflare sau bataie de inima ca ii apropie. Aproape tanjea dupa atingerea ei; o vedea atat de vulnerabila in fata lui, in fata durerii, incat ar fi dat orice sa o ia in brate si sa ii spuna ca totul avea sa fie bine. Se trezi insa din inchipuirile propriei minti cand vocea ei razbatu tacerea.
  
  "-James" sopti fata, incet; numele lui parea atat de diferit cand era rostit de ea. De parca sunetul vocii ii schimba tot intelesul; nu reusea sa se pacaleasca nici pe sine cand se gandea ca o va putea lasa.
  
  Facu cativa pasi, ajungand astfel in fata ei; Katherine ramasese insa jos, ghemuita langa peretele gol. Se lasa in genunchi, luand un loc langa ea. O privi pret de cateva clipe, chipul fiindu-i luminat de razele uscate de lumina ale baghetei - palida, cu cearcane si ochii inlacrimati, parea mai frumoasa ca niciodata. De parca suferinta nu ar fi facut-o decat sa arate si mai mult inocenta si blandetea din interiorul sau.