I just need you now

[James Hawkins]

• Nu putu rezista impulsului de a o lua in brate; stia ca risca, iar Kate putea sa il respinga. Avea tot dreptul din lume daca statea sa se gandeasca; insa cercetasa se lasa cuprinsa la pieptul lui si incepu sa planga, facandu-l sa o stranga si mai tare. Simtea ca strabatuse toata distanta dintre ei prin simplul gest de a o avea aproape; de parca lucrurile ar fi putut fi schimbate acum, cand o avea din nou in brate - cand era din nou a lui.
  
  "-Si mie" sopti el, cu obrazul lipit de fruntea ei. "Si mie imi pare rau ca am renuntat. Ca te-am lasat sa pleci" continua James, cateva clipe mai tarziu. Ar fi dat orice sa poata da timpul inapoi.
  
  Linistea se asternu insa din nou peste ei in urmatoarele minute; ar fi dat orice sa stie la ce se gandea ea. Parea atat de linistita; ii scapa doar cate un oftat mic din cand in cand. Isi plimba ritmic mana pe spatele ei, mangaind-o cu blandete; poate totusi nu era prea tarziu. Poate puteau sa schimbe lucrurile, sa o ia de la capat si de data asta.