Era pierduta. Se pierduse din nou in locul acela din capul sau in care putea fi singura. Datorita acelui loc reusea de multe ori sa se calmeze si sa-si pastreze sanatatea mintala. Nu vroia sa accepte ceea ce tocmai spusese baiatul pentru ca pur si simplu nu era adevarat. Nu fugea de ea insasi pentru ca se pierduse pe sine cu foarte multa vreme in urma. Nu mai putea da inapoi acum. De fiecare data cand incerca sa fuga si sa se ascunda o gaseau. Nu mai avea unde sa se duca. Pusese prea multa lume in pericol si trebuia sa accepte orice ii se crerea pentru ca macar singura ei ruda in viata sa nu plateasca pretul greselilor sale.
Rememora atent imaginea parintilor sai cand ii vazu pentru ultima data si chipul Helenei ce-o urma oriunde s-ar fi dus. Stia ca pentru ea trebuia sa lupte, pentru ca ele sa fie din nou impreuna.
'Nu stii nimic. Dupa ce ai intrat nu te mai poti intoarce' zise Ronnie cu o voce absenta uitandu-se ca o nebuna la un punct fix din fata sa.
Isi aranja fara bagare de seama buclele ciocolatii si apoi le dadu drumul pe spate si pe maini, acoperindu-si fata intre suvitele stralucitoare. Ochii verzi probabil ca ii sticleau inuman pe sub cascada de par, dar nu avea sa se opreasca. Nu stia cum.
'Ar trebui sa pleci. Trenul nu o sa te astepte' spuse zambind automat.
my momma { raised } me a prophet
|