keep me lost in my loneliness

[Isolde du Maurier]

• Iar facea asta. Iar se purta brutal cu ea, facand-o sa-si doreasca sa plece. Se incrunta si ii dadu mana care ii mangaia gatul la o parte. 'Ah da, imi pare rau. Am uitat ca iti place sa faci pe nevinovatul', spuse ea enervata, dandu-se la o parte si asezandu-se pe banca. Isi ridica picioarele pe banca, cu barbia pe genunchii si cu mainile in jurul picioarelor. Insa isi dadu seama ca doar ea era de vina. Mereu. Avea acest talent de a inceparta pe toata lumea din calea ei. Si iar ii veni in minte povestea, dar nu! Trebuia sa o uite, o data pentru totdeauna. Melodia ii veni iar in minte, si incepu iar s-o fredoneze, cu voce joasa si placuta. Nu mai era constienta de nimic din jurul ei, fiind deja adancita in lumea ei paralela, in care nu iesea niciodata soarele. Lumea pe care o numise, simbolic, "My own piece of hell".