My loveless life, I'm lost in you tonight

[Effy K. Dietrich]

• Trase aer în piept, sufocându-şi plămânii cu praful ce se regăsea peste tot în jurul ei, de parcă aceea era ultima sa respiraţie, de parcă se aştepta ca după aceeasă nu mai simtă nimic, să trăiască ca un mort-viu. Clipi de câteva ori , mişcându-şi domol şi leneş genele negre ca pana corbului, şi privi din nou ca prin ceaţă spre Intrarea în Sectorul Interzis. Analiză atent fiecare metru pătrat ce-i apărea în raza vizuală, căutând acea siluetă uşor cocoşată şi slabă a îngrjitorului atât de nebuit de toţi elevii. Dar nu era nimic. Liniştea domnea peste întreaga bibliotecă şi nici o umbră nu deranja acea plapumă de întuneric continuu. Îşi închide ochii ca safirul din nou , şi oftează destul de zgomotos . Îşi îndreptă iar privirea spre raftul dinaintea sa, la cărţile din piele ruptă pe alocuri, cu unele litere de pe cotor şterse sau pătate de diferite substanţe , şi continuă să-şi plimbe degetele pe suprafaţa lor lucioasă, şi totuşi cu denivelări. Medită asupra numelor întâlnite, deloc interesante şi chiar foarte banale cum nu se aştepta să găsească în Sectorul Interzis, până se opri, îndreptându-şi atenţia asupra unei singure cărţi, dintr-un material asemănător cu cel folosit la robele elevilor, numai că de un verde bolnăvicios , murdar a cărui titlu era scris cu litere chirilice, într-o nuanţă întunecată de culoarea sângelui. Pe faţa sa palidă apăru o mică încruntătură , în timp ce scotea uşor , cu atenţie cartea din raft şi dezlipea una de alta coperţile învechite. Privi o clipă prima pagină , ale cărui cuvinte aşternute pe ea îi erau la fel de necunoscute ca şi cele de la titlu, apoi începu să o răsfoiască , dând paginile vechi şi îngălbenite cu rapiditate şi crudă curiozitate.
  
  Totuşi un scârţâit lung şi destul de enervant se auzi din capătul încăperii, având provenienţa la uşa din mahon ce ducea spre biblioteca "permisă" elevilor. Îşi ridică rapid privirea din cartea, care şi aşa era un mister pentru ea, pe care o închise rapid , cu violenţă şi o aruncă pe o măsuţă ce se afla la doar câţiva metri în spatele său. Îşi plimbă degetele lungi şi subţiri pe lemnul de cireş din care era făcută bagheta sa, ţinând-o cât se poate de strâns în pumnul încleştat. Paşii ,ce cu doar câteva secunde în urmă se auzeau numai ca o umbră a unor amintiri reprimate , acum răsunau tot mai aproape de ea. Respiraţia cercetaşei se opri , muşchii se încordară, spatele se arcui luând poziţia cea mai dreaptă, iar ochii nici nu mai îndrăzniră a clipi, fiind concetaţi la persoana , ce se contura tot mai clar înaintea ei, până când ajunse doar la câţiva metri. Buzele uscate ale lui 'Beth se mişcară instinctiv , dorind să rostească o vrajă, dar raţiunea o opri imediat. O cunoştea pe cea dinaintea sa; îi era prietenă. Mâna sa se relaxă încet, alături de întregul corp, iar colţurile gurii se mişcară încet, arcuindu-se într-un zâmbet vag. Făcu un pas în faţă .
  "Jenn, mă bucur să te văd!" Zise clar şi răspicat, vorbind cât se poate de sincer.