scream as loud as you can

[Isolde du Maurier]

• Cazatura o zdruncina putin, si isi pierdu pentru o clipa echilibrul, dar isi reveni si reusi sa nu cada. Vocea dura care-i strigase sa se uite pe unde merge ii zdruncina linistea care se asternuse peste ea pentru cateva secunde. Inima incepu sa-i bata nebuneste, respiratia i se accelera si vechi rani se deschisera. Nu ridica capul, si si-l scutura discret, in asa fel incat sa-i acopere fata, si trecu mai departe, spunand, cu o voce intentionat ragusita, pentru a nu fi recunoscuta : "Imi cer scuze". Aceasta ciocnire de cel pe care inca il mai purta in inima si amintirile ei, si care nu vroia sa iasa din gandurile ei aiurite, o durea. Oare cat trecuse de la intalnirea lor? Incepu sa-si aminteasca, si pe masura ce isi aducea aminte tot ce i se intamplase in aceste 3 luni, se simtea din ce in ce mai rusinata. Imediat dupa acea zi plina, in care intalnirea fatala cu Sasha avu loc, starea ei de tristete si nefericire se accentua. Nu isi dadea seama de ce, pana la urma nu-l cunostea mai deloc. Intrerupse repetitiile de balet, iar 3 luni fara antrenament in lumea baletului insemna dezastru. Inainte ca bunica ei sa moara, se reapucase de dans, dar moartea ei o dobori de tot. De asta se afla in spital. Isi mai aduse aminte ca descoperise ca Sasha era scriitor, si dragostea ei infatila si prosteasca crescu, ridicandu-l in ochii ei, mai ales ca si ea avea uneori incercari literare, dar nesiguranta o impiedica sa publice macar o carte din cele 3 scrise pana acum. Devorase tot ce scrisese Sasha, pana cand isi dadu seama ca trebuie sa se trezeasca si sa isi traiasca viata. Insa nu reusise...