Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

"Cu placere" raspunse Sal degetelor ce incercau parca sa ii striveasca bratul. "Sunt sigur ca te-as putea tine intr-un mod mult mai delicat decat cel in care ma...." Baiatul nu mai continua ceea ce incepuse sa spuna pentru ca ceva se schimbase in jur.
Nu stia de ce isi simtea pielea ca de gaina, dar cu siguranta stia motivul pentru care se facuse brusc mai intuneric: ii disparuse Patronusul. Injura mental de toate rudele pana la al saptelea neam pe cel care legase vraja de amintiri si sentimente placute care lui ii lipseau cu desavarsire. De altfel nu era prima data cand i se intampla sa ramana fara feericul animal, asa ca nu avea niciun rost sa se precipite.
"Nu te teme, facem rost imediat de un Patronus si apoi vedem ce e cu al tau." spuse baiatul repede, intinzand bagheta spre un loc oarecare din coridorul intunecat. Adevarul era ca nici el nu credea ceea ce tocmai zisese.