Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Era din ce in ce mai ametita si intregul corp incepu s-o doara. Ranilie pe care le credea demult vindecate incepura sa o arda. Mai vomita inca o data pe podea inca tinandu-se cu putere de viperin.
  
  Imaginea Helenei ii aparu brusc in fata ochilor. Era in anul VII, iar viperina VI. Fusese ultima data cand o vazuse inainte de a disparea. Zambea necontenti si tinea in mana un teanc de carti cu cotoarele de diferite culori si grosimi. 'Am sa citesc toate aceste carti. Vezi, n-am sa fiu singura' ii spunea ea viperinei care plangea.
  'Dar o sa-mi fie dor de tine. Castelul nu o sa mai fie la fel fara prezenta ta' ii replica Ronnie strangad-o in brate.
  Cercetasa o imbratisa la randul sau lasand mormanul de carti sa cada pe jos si ii sopti la ureche ca se va intoarce foarte repede.
  
  'Dar nu s-a tinut de promisiune, nu-i asa?' auzi o vocea care putea sa jure ca vende din capul sau.
  'Nu' sopti ea cu voce tare.
  Se trezi din visare cand baiatul ii spuse 'cu placere'. Il stranse si mai tare pentru ca stia daca-i va da drumul va cadea si probabil nu se va mai ridica niciodata.
  'Nu te teme, facem rost imediat de un Patronus si apoi vedem ce e cu al tau' il auzi promtandu-i. Dadu din cap aprobator in semn ca-l crede si-si inchise ochii. Cazu din nou in intunericul acela abisal din mintea sa si incepu sa retraiasca intamplari demult trecute.