Little Black Dress

[Raphael J. Vonderheide]

Inca un val de durere trecu prin el facandu-l sa scoata un fel de geamat gutural ce se rupse la jumatatea traheei.Surase apoi lovi dulapul din spatele lui cu un pumn.Chiar credea ca el era cel mai dragut din lume nu?Chiar credea ca avea sa aiba rabdare cu ea?Ei bine, se insela, si nu doar ca nu avea rabdare dar nici nu era intr-o dispozitie foarte buna.
Cred ca te bagi singura in gura lupului!zise el pe un ton destul de chinuit inainte de a o prinde de mana si a o lipi cu obrazul de lemnul rece al dulapului prinzandu-i bine mana la spate.
Nu ar fii vrut sa faca asta, insa indrazneala ei nesanatoasa cauza mult mai mult disconfort impreuna cu potiunea aceea blestemata.
Nu inteleg de ce vrei mereu sa intrii in probleme!marai el la urechea ei dupa ce ii indeparta o suvita de par care ii acoperea pavilionul urechii.
Ii dadu repede drumul la mana intorcand-o brusc in asa fel incat ea sa il priveasca.Probabil avea sa se sperie, figura lui era sinistra, ochii erau injectati iar pupilele ii erau dilatate.Parul, ciufulit desigur ii dadea un aspect neglijent insa in acelasi timp destul de atractiv, asta din nefericire pentru persoanele peste care aveau ghinionul sa dea peste el.Ei bine, ea era un exemplu bun.O prinse cu putere de barbie, uimit desigur cum de mana lui nu ii sfarama oasele fragile si isi acoperi fata de a ei privind-o in ochi.
Esti speriata!zise el cu un suras demonic pe buze.Nu doar...esti terifiata..ai vrea sa fugi...ti-am spus sa fugi..insa incapatanarea ta nu te lasa nu?zise el pe un ton demonic, ca un viperin pur, cu venin in fiecare cuvant.Dar nu..tu ai vrut sa ramai..zise el lipind-o din nou de dulap, de aceasta data cu spatele punandu-si mana in dreptul abdomenului ei.