Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Avea ochii de culoarea smaraldului larg deschis, dar nu putea vedea nimic. Era pierduta de realitate si de toate lucrurile materiale. Era ascunsa in lumea sa, loc in care nu putea fi gasita de nimeni. Loc in care nimeni n-o putea rani. Era singura, ca deobicei.
  Se concentra cat de tare putea sa se trezeasca, dar tot ce reusi fu sa se smulga din strangerea viperinului si sa cada pe podea. Statea aplecata cu chipul pierdut printre suvitele de par si incerca sa vada ceva, dar tot ceea ce putea zari era o imagine gri pe care-o vedea destul de incetosata. Ii da drumul baghetei care se rostogoli la picioarele baiatului si incepu sa tremure. Spunea in mod repetat o vraja nonverbala, dar nu putea duce incantatia niciodata pana la capat datorita migrenei de care sufere in acel moment.
  Concentreaza-te! isi spuse in gand si incerca sa gaseasca puterea in interoriul sau care s-o ajute sa efectueze vraja.
  Incepea sa se simta din ce in ce mai bine, ameteala si durerea de cap disparandu-i treptat. Reusi sa se ridice in picioare de una singura si se sprijini de unul dintre peretii de piatra. Se uita in jurul sau si il vazu pe Salathiel stand in picioare langa dansa, iar in stanga sa isi facuse aparitia unicornul sau. Nu putea sa auda nimic, dar imi multumi in soapta pastronusului pentru ca n-o abandonase.
  'Tu ce faci aici?' intreba vrajitoare dupa ce-si recapata si auzul. Isi lasa capul pe spate si incepu sa-si aranjeze parul doar cu o mana. Avea o figura plictistia, stia asta, dar n-avea ce face.
  Se sperie cand observa ca bagheta nu mai era asupra sa si incepu s-o caute pierduta cu privirea.