Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• 'Si....? Ai de gand sa te uiti la mine cum ma tavalesc pe jos s-o apuc?' intreba fata pe un ton dispretuitor.
  Ura sa fie la ananghie si ura din tot sufletul sau sa aibe nevoie de ajutor. Traise atata timp pentru ca fusese singura persoana pe care se putea baza. N-avea nevoie de niciun ajutor. Isi amintea clar cum scapase din atat de multe incurcaturi folosindu-se doar de propriile sale puteri. Probabil ca daca ar fi trebuit sa se bazeze de fiecare data pe cineva n-ar fi reusit sa supravietuiasca pana la acea varsta.
  Auzi pe cineva vorbind in reptomita, limba pe care-o cunostea foarte bine. Se indrepta cu pasi mici catre locul de unde se auzea vocea fiind sigura ca patronusul sau o urmeaza. Ii era frica, dar avea un sentiment placut in adancul sufletului. Simtea ca ceva bun se va intampla. Probabil ca se insela ca deobicei, dar merita sa-si asume riscul.