Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

"CU-PLA-CE-RE!" repeta Sal, accentuand fiecare silaba, apoi apuca cu doua degete bagheta vrajitoarei si incerca sa i-o inapoieze doar pentru a o vedea pe aceasta indreptandu-se spre celula unchiului sau. Era cat de cat sigur ca pe el nu l-ar fi omorat, dar nu ar fi pariat pe acelasi lucru cand venea vorba de Ronnie si, la urma urmei, chiar nu voia sa afle ce vraji putea face unchiul sau fara bagheta, o mana, jumatate de ficat si trei degete de la piciorul stang. Judecand dupa faptul ca vorbise in reptomita, nu-si pierduse mintile de tot, cel putin nu inca, dar cum viata la Azkaban avea obiceiul sa innebuneasca si cei mai duri vrajitori, Salathiel nu isi punea mari sperante intr-o conversatie normala.

"Sigur, hai sa lasam tipul care n-are Patronus SINGUR pe holurile astea intunecoase si pline de Dementori!" Striga el dupa Ronnie, grabindu-se sa o ajunga din urma.