Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

Baiatul se mira putin cand vazu ca Ronnie chiar il asteapta, dar cand simti bagheta tinerei zburandu-i efectiv dintre degete si vazu gestul pe care vrajitoarea il facea, indignarea dinainte ii reveni. O dadu la o parte din calea lui, ignorandu-i total intrebarea, apoi incerca sa o traga dupa el pentru a-i arata ca nu e nimic de care sa se teama acolo. Il opri alt suierat ce venea din celula in fata caruia se afla acum.

Unchiul lui era singura persoana care il vazuse ucigand un Devorator si nu fusese o priveliste prea placuta. De fiecare data cand ucidea de fapt Sal avea fata plina de lacrimi, dar nimeni nu avea de unde si nici nu trebuia sa stie asta. Acum voia sa ii arate ca nu are de ce sa se teama de el, asa ca in loc sa stea la o distanta sigura, facu un pas in fata si striga, indreptand varful luminos al baghetei spre celula:

"Ti-am spus ca nu inteleg bolboroselile astea, batrane!"