Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Se ascunse si mai tare in spatele baiatului tinandu-si degetele inca pe mana acestuia. Batranul din celula o inspaimantase rau cu capul sau lipsit de par, cu privirea rosie si plina de manie si cu mana ce-i lipsea cu deavarsire. Nu era o prezenta tocmai placuta.
  'Ce vrei?' il intreba varjitoare in reptomita pentru ca nu intelegea nimic din spusele lui si ale viperinului. Nu stia de ce barabatul arata inspre ea sau ce vroia sa insemne 'o sa ma lipsesti de placerea de a te vedea cum ucizi inca un Devorator?'. Se referea oare la ea? Era posibil ca vrajitoare sa-si gaseasca sfarsitul pe culoarele insalubre ale Azkabanului?
  Isi ingropa fata in spatele viperinului lasandu-si parul sa i se incurce cu a lui si tinadu-si strans bagheta in mana. Era gata sa atace din moment in moment. Cu ceva timp in urma nu ar fi atacat un alt devorator, dar acum stia ca nu poate avea incredere in ei. Jocul era simplu, ucide inainte de a fi ucis.
  Ezita pentru o secunda gandindu-se la blestemul sau. Stia prea bine ca nu mai poate folosi blestemele de neuitat daca tinea la viata sa. Tot ceea ce putea face era sa foloseasca vraji minore si sa spere ca Salathiel avea sa se ocupe de restul vrajilor.
  Trase aer in piept si se intreba pe sine cum de mai putea avea incredere in el. Era simplu, nu avea, dar era mai bine sa ramana de partea lui pentru moment decat sa fuga de una singura prin inchisoare ca o nebuna.