Whispers in the dark

[Effy K. Dietrich]

Elisabeth &&& Gabriel

Îşi deschise încet , fără nici un chef , ochii safirii revenind din acea stare de visare pe care o avusese întreaga săptămână , şi pe care sincer o ura. O arăta slabă, vulnerabilă, prostuţă şi naivă, însuşiri ce nu o caracterizau deloc. Bine, slabă poate era în acel moment, dar de asemenea era foarte iritabilă şi chiar deloc dispusă să se certe. Aşa că încerca pe cât posibil să nu aibă vreun contact cu orice persoană, măcar până se ducea această stare de nervozitate.
Îşi acoperi faţa cu mâinile firave şi aparent deloc puternice, şi lăsă un oftat să spargă liniştea ce domnise până atunci. Îşi ridică încet, cu o lene prezentă tot mai des în ultima vreme, trunchiul şi se uită la colegele sale. Dormeau toate. Nici că se putea mai bine! Cu o mişcare rapidă îşi luă o pelerină neagră , simplă , în buzunarele căreia îndesă mai multe lucruri la întâmplare, pe care avea de gând să le folosească drept calmant. Aruncă o privire în jur, din nou şi cu un zâmbet mulţumit ieşi din cameră, apoi din turn, având în minte întipărită clar destinaţia.

Se uită timp de mai multe clipe la peretele gol din faţa sa, cu o mică încruntătură pe frunte, evident deranjată de întârzierea aparieţiei uşii . " Un loc liniştit..." Se gândi din nou 'Beth , de data asta accentuând nevoia sa neapărată. Era sigură că dacă avea să mai aştepte mult Ms. Norris sau Filch aveau să-şi facă apariţia, lucru deloc bun pentru starea sa ascuală. Dar spre bucuria ei, uşa se contură în faţa sa, la fel de veche ca de obicei. Zâmbeşte pe jumătate şi intră fără a mai ezita. Privi întreaga încăpere, încântată la vederea şemineului în care ardea focul şi a canapelei de catifea, imediat în vecinătatea acestuia, dar mai ales a blazonului Cercetaşilor ce trona pe perete. Un sentiment de mândrie şi iubire faţă de casa de care aparţinea,o cuprinse ,încălzindu-i suflet rece, dar dispăru aproape imediat ce-şi aduse aminte motivul pentru care venise. Mormăi ceva indignată şi se trânti pe canapea , scoţând un lucru la întâmplare din buzunar. Pachetul de ţigări. Exact ce îi trebuia! Atinse o ţigară cu vârful baghetei , după care o prinse între buzele palizi, lăsând fumul atât de plăcut în acele momente încordate să-i inunde plămânii. Lăsă mintea să-i alunece undeva dincolo de realitate, probabil într-un univers creat de ea, unde totul era "roz" , în timp ce ţintui cu privirea flăcările furioase din şemineu.