Whispers in the dark

[Dimitri Belikov]

Deci gata! Aceasta fusese ultima picătura care uumpluse paharul. Se săturase să își audă veverița plângându-se din orice nimic , dar totuși era nevinovată. Era doar un biet animal și nu îl putea urî sau pedepsi. Era atașat de el prea mult pentru a-i face un lucru așa de urât. Ciudat , pentru că Gabriel mereu acționa astfel în aceste situații. Avea nevoie de un loc care să îl calmeze , și știa perfect unde se ducea. Holurile. Plimbările pe holuri îl linișteau , atâta timp cât nu se întâlnea cu Flich. Atunci era scandal. Și unul mare. Acel moș era chiar enervant dacă stai să te gândești mai bine. În plus , mulți elevi umblau pe holuri la acea ora. bine , doar el dar nu conta. Conta doar să se liniștească , să își descarce nervii adunați săptămânile astea.

Ieși din cameră silențios , fără să scoata vreun sunet. În sfârșit ușa din lemn nu mai scotea acel scârțâit enervant care trezea toata școala. Acum , nimeni nu îl putea prinde deoarece nu îl auzise nimeni. Logic , nu? În fine , mergea liniștit pe holuri , având roba neagră pe el , bagheta în mâna stângă și privirea pe pereți. Tipic lui. Un amețit mare , care se împiedica câteodată de nimic. Dar nu și acum. Acum era perfect atent , nimic distrăgându-i atenția. Chiar se liniștise , mintea îi era complet goală. Se gândea la un loc liniștit , cald , unde putea sta. Ciudat , în fața lui , pe perete se afișase o ușă care nu era până acum acolo. Deschise ușa încet , fără zgomot și păși în acea cameră. Misterioasă cameră , foarte caldă și perfectă. Doar că...mai era cineva acolo. O fată care fuma. Perfect. A o suta fata pe care o vede fumând. Acum au început fetele să fumeze mai mult decât băieții. Păși încet , silențios spre acea canapea.