Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

Raspunsul tinerei vrajitoare il descumpani pe moment. Nu mai avea cum sa creada ca se afla in tovarasie cu unchiul sau acum, asa ca lasa mana in jos, ramanand descoperit in fata viperinei ce isi indreptase bagheta catre el.

"Eu am fost in stare sa ma opresc Ronnie. Am vazut cat de inutil era, cat de gresit era, si acum regret tot. Spune-mi, stii cumva cum e sa regreti?" riposta baiatul, acum mai calm.

"Si nu e adevarat ca ucideam fara sa pun vreo intrebare, Ronnie. Toate vietile pe care le-am curmat ar fi luat mult mai multe vieti daca ar fi trait mai departe. Dar desigur, e greu sa intelegi asta cand nu ai decat vietile pe care le iei tu singura pe cap..." sfarsi baiatul, rasufland greu. Nu ii pasa daca nu avea dreptate, fusese ranit de catre cineva care nu ii cunostea sufletul si acum ii facea ei acelasi lucru.

Isi intoarse privirea spre celula unchiului sau, care voia sa vorbeasca in reptomita din nou, strigandu-i:

"Inca un cuvant si n-o sa mai apuci sa zici altceva vreodata".

'Nu ma dezamagi baiete, de ce crezi ca te-am chemat aici decat ca sa ma ajuti sa mor?' rase infundat batranul Devorator. 'Dar vreau sa faci ceva pentru mine intai, ca sa pot muri impacat.' continua el cu acelasi ranjet.