Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

O simtise. Cineva o atinse, iar in acel moment totul se anima. Dintr-o data o dureau toti muschii, sau macar o mare parte din ei. Dar asta insemna ca simte din nou, ceea ce era o noutate binevenita. Clipi. Odata. De doua ori. Isi misca putin degetele. Functionau si ele cum trebuie. Atunci incerca sa se ridice, fara sa bage de seama ce spun vocile din capul sau. Inregistra informatia cum ca era periculos, nestiind ce va urma sau ce o astepta, dupa care isi continua ridicarea. Atunci vazu in fata ei o fata care o ajuta sa se ridice. Avea parul verde ca iarba si ochi violeti. Omuletilor nu prea le placea infatisarea ei, dar pe ea nu o deranja. O facea sa se intrebe cum arata ea insasi. Putea sa vada ca avea o imbracaminte destul de nonconformista, si niste degete destul de lungi. Dar se intreba cum arata la fata. Asta, totusi, nu era cea mai importanta chestie, dupa cum tineau sa ii aminteasca oamenii din capul sau. Inainte sa se uite unde e, isi dadu seama ce o deranjeaza. Avea ceva foarte greu in buzunar.
Ce fusta ciudata. Avea buzunare. Baga mana in buzunar si se afunda pana la cot. Cum era asta posibil? Nu isi putea explica. Oricum, socoase din buzunar o carte, si inca o carte... Pana la urma, se facu un mic deal langa ea. Cateva carti, niste manuale, pergamente, un carnetel, o pana neagra si lunga, o calimara cu cerneala neagra (Oare ce ii facuse sa nu se verse? Poate o vrajise. Incepu sa rada la gandul asta.) si un bat lung si negru. Parea o bagheta.'Étrange' ii zise unul dintre omuleti. Era total de acord. Fata din fata ei radea. "Ha-ha" si ii scoase limba in gand. Acum se simtea mai bine. Baga mana in buzunar ca sa verifice daca mai e ceva acolo. Atinse ceva tare si umed. In acel moment, acel ceva incepu sa i se rasuceasca pe mana. Scoase mana din buzunar si dadu fata in fata cu un sarpe negru cu reflexe rozalii (daca il tineahj inspre lumina). Incepu sa tipe si sa scuture bratul pentru a scapa de reptila. Aceasta ii arunca o privire dusmanoasa si aluneca pe jos, luand-o inspre Verzila din fata ei.
Era sigura. Incepuse sa o ia razna. Cum sa se uite urat la ea un animal? Iar scena o facu pe Verzisor si mai vesela, care acuma se tinea de burta de ras.
-Que est amuzant? intreba ea, arucand fulgere din ochi. Acum Verzisor era aproape pe jos de ras. 'Elle ne connu pas ta langue' Crezi? Mersi de informatie. Fu nevoita sa se concentreze putin.
-Cine esti? intreba ea. Fata de pe jos se uita la ea de parca ar fi avut doua capete. Dupa ce vazuse, nici asta nu ar mai fi mirat-o.