Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Tacu si inghiti in sec cat timp batranul isi tinea micul discurs. Nu ii pasa de parerea sa si detesta tipul sau de oameni. Oricate lucruri rele facuse in descursul vietii sale deabia incepute nu se asemanau nici macar putin cu ceea ce facuse acel devorator sau altii asemenea lui. Nu-l cunostea, acest lucru era adevarat, dar ii putea simti conditia mizerabila in care sufletul sau se afla. Nu renuntatse la el, precum spunea, il avea ingropat undeva intr-un loc pustiu si incerca sa uite de el, dar nu-i prea reusea.
  'Moartea ar fi o rasplata mult prea generoasa pentru tine' i se adresa vrajitoare in reptomita dupa ce viperinul il intrerupsese.
  Se lasa complet pe spate lipindu-si obrazul fierbinte de piatra rece si se gandi ca batranul nu merita sa moara inainte de a-i sosi ceasul. Oare era omul acela destul de meritos incat sa primeasca viata vesnica? Se lovi o data cu capul de piatra pentru a-si putea limpezi mintea si apoi se indrepta cu pasi lenesi inapoi in spatele baiatului. Isi sterse lacrimile cu manecile puloverului si isi trase nasul pentru a distruge orice evidenta ce ar fi putut atesta ca plansese.
  O durea ingrozitor locul in care se lovise, iar cand isi duse mana catre punctul vatamat simti ceva umed pe degetele sale. Isi trase brusc mana si isi inspecta palma. Era plina de sange. Asta nu este posibil, gandi viperina. Nu avea cum sa-si fi spart capul pentru ca lovitura fusese una minora.