Serendipity

[Julieta D. Thibault]

Julieta isi lipi buzele de ale lui,parca totul in jur nu mai conta.Erau ca intr-un vis,doar ei doi...in toata pustietatea aceea.Fulgii cadeau usor peste ei,iar dupa ce se despartira din sarut...Valentino facu un pas in spate,iar cercetasa il trase inapoi,sarutandu-l din nou.

Daca cineva putea picta acest lucru,era minunat! Era un peisaj de iarna cu doi tineri sarutandu-se in jocul fulgilor de nea.Cercetasa nu mai simtise acest lucru niciodata,avea fluturi in stomac,iar pe dinauntru ardea.Cuvintele nu-i ieseau din gura,astepta ca el sa zica ceva..Ochii ei verzi ii straluceau in lumina becurilor de pe alee,ca doua smaralde...Inima ii batu timp de 10 minute puternic...ii se parea ca si el aude bataile inimii ei.Cand dadu sa zica ceva...