I wish that I could save you from the hurt

[Effy K. Dietrich]

• Rămâne timp de mai multe secunde cu privirea aţintită spre fereastră, cu o expresie moartă, ca a unei statui fără sentimente, rece şi nepăsătoare. Ochii săi cercetau cu atenţie fiecare detaliu al înfrângerii atât de umilitoare a soarelui arzător, arătând uşor întristaţi şi dezamăgiţi. Această luptă violentă dintre lumină şi întuneric, care se tot repeta în fiecare seară, ca o amintire reprimată, un coşmar al trecutului, era adesea trecută cu vederea de oamenii , mult prea nerăbdători şi ignoranţi. Dacă s-ar fi oprit măcar trei secunde pentru a comemora pierderea astrului , poate ar fi învăţat ceva folositor. În fond această bătălie nesfârşită semăna cu viaţa lor ,a oamenilor . Se ridicau dimineaţa încrezători, arzând a curaj şi încredere, şi cădeau osteniţi şi răpuşi seara, ca a doua zi să o ia de la capăt. Viaţa oamenilor era un coşmar, la această concluzie ajunsese cercetaşa, analizând toate acele detalii , pe care le trecuse cu vederea până în acel moment.
  "Asta sper şi eu. Numai că speranţele nu sunt de ajuns acum." Murmură cercetaşa cu jumătate de gură, întorcându-şi chipul spre şoimeancă, cu un zâmbet nu tocmai natural întins pe buze. Îi analiză chipul lui Rose, cu atenţie şi fascinaţie, descoperind că părerile de rău nu erau doar nişte cuvinte, erau adevărul pur. Clătină uşor din cap, dezamăgită de ea însuşi. Cum de o pusese la îndoială tocmai pe ea? Care îi fusese alături, o ajutase , o înţelesese şi nu o judecase niciodată? Indiferent de ce mărturisi făcuse, îi rămăsese prietenă.
  Clipi de câteva ori amintindu-şi de acea întâmplare din Pădurea lui Dean. Trecuse destul de mult timp, şi se obişnuise cu ideea că nu este ca ceilalţi, dar nu putea uita acei fiori simţiţi în acea noapte de septembrie, când dăduse nas în nas cu unul ca ea. Acel sentiment de ură pe care îl simţise faţă de un necunoscut o înfiora chiar şi pe ea, şi nu mai dorea să treacă niciodată prin aşa ceva.
  Se întoarse pe călcăie şi se apropie de oglindă , rămânând la doar câţiva metri de ea. Privi atent imaginea reflectată în ea, uitând chiar să şi clipească. O încruntătură îşi făcu loc pe fruntea sa, iar buzele se strâmbară într-un mod acru, pentru că nu reuşea să înţeleagă imaginea ce i se descoperea.