Blestemul lui Gregorovitch

[Salathiel Donnerkrieg]

ooc: Bells, inca n-o am pe aia, dar las ca o scoatem noi la capat cumva.
bic:

De la temnitele intunecoase din Azkaban pana la plajele insorite din Hawaii, nu era vreun loc in care Sal sa nu prefere sa fie decat aici, fata in fata cu un director al scolii la care invata. Se hotari sa isi pastreze sangele rece
si sa termine repede dialogul cu vrajitoarea, apoi sa cumpere ceva oarecare si sa paraseasca magazinul.
Hotarase sa vina in timpul zilei tocmai ca sa nu dea de banuit, dar se pare ca daduse peste o persoana care banuia pe toata lumea. Pe deasupra ii mai vazuse si bagheta si comentase despre cum seamana cu acea bagheta renumita.
Existau deci doua variante: ori ii cunostea familia, ori...ei bine baiatul nu mai gasi a doua varianta pentru ca vrajitoarea se si prezenta.
"Salathiel Donnerkrieg, incantat de cunostiinta." ii raspunse baiatul, apoi incerca sa ii abata atentia tinerei de la faptul ca avea bagheta scoasa in primul rand:
"Foarte perspicace din partea dumneavoastra. Intr-adevar, e o bagheta facuta sa arate ca bagheta de soc, un obicei al familiei mele ce dateaza de vreo doua generatii. Se datoreaza unui eveniment neplacut din care bunicul meu a scapat cu viata."
Spera ca Bell, cu siguranta ocupata cu alte treburi, sa nu-l intrebe mai multe pentru ca ar fi fost nevoit sa inceapa cu inventatul lucrurilor. In niciun caz nu putea sa-i spuna ca motivul pentru care baghetele tuturor celor din familie aratau asa era pentru ca oricare din ei sa poata purta o anumita bagheta fara sa dea de banuit. O anumita bagheta a carei existenta era stiuta acum doar de Salathiel.