Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Statea la masa mare de douasprezece persoane din Conacul Trandafirlor si fredona un cantec demult uitat in timp ce scria niste cuvinte fara rost pe o pagina ingalbenita de pergament. Helena statea paralel fata de ea citind o carte a carei coperta alba nu lasa se vada niciun titlu.
  'Mai citesti mult?' o intreba viperina suparata. Se plictisese sa mai copieze cuvant cu cuvant articolul principal din ziarul ce statea rasfirat pe masa si incepu sa deseneze cu grija un copac. Incepu cu radacinile pe care le facea mereu la suprafata si avea grija sa le ramifice de o mie de ori pentru a se asigura ca trunchiul gros si inalt pe care urma sa-l deseneze avea sa aibe stabilitatea necesara. Ultimul pas era sa faca crengile intortocheata si mladioase ale copcaului si apoi sa deseneze delicatele frunze ce stateau agatate de acestea.
  
  'Trezeste-te' auzi vocea blanda a mamei sale indrumand-o.
  Isi deschise ochii lenes si realiza ca cineva o cara in brate. Se uita pierduta in jurul sau si vazu ca prin ceata numarul 664 scrijelit pe un perete. Isi aminti pe loc evenimentele din iarna trecuta cand fusese nevoita sa vina in acel loc insotita de Robert, un foarte bun prieten viperin. Putea vizualiza perfect imaginea parintilor sai legati in lanturi de peretii inchisorii si apoi chipul Helenei care promitea chiar si in cele mai rele momente ca totul avea sa fie bine.
  Isi freca ochii pentru a putea indeparat acea amintire si apoi simti o mana atingandu-i fata. Se infiora pe loc si incerca sa-si dea capul intr-o parte, dar reusi doar sa se loveasca din nou. Nu-i placea sa fie atinsa si nu suporta sa indure mila celorlalti. Ii placea sa creada ca totul depinde ea si ca n-avea nevoie de incurajare sau cuvinte frumoase pentru a reusi ceva. Nu obisnuise sa aiba parte de vorbe bune sau mangaieri nici pe verema cand era un mic copil si traia alaturi de parintii sai. Tatal sau era foarte dur si se astepta la ce-i mai bun de la fiicele sale, iar mama sa obisnuia sa fie o femeie calda si buna, dar nu-i luase niciodata partea. Mereu o preferase pe Helena si avusese senzatia ca orice ar fi facut Ronnie era gresit.
  'Ce se intampla?' intreba vrajitoare apucand mana care-i atingea obrazul fierbinte.