Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Isi ridica capul pentru a se uita la baiat si simti nevoia stringenta sa-si retraga mana. Inchise ochii pentru cateva secunde in nevoia de a-si limpezi mintea si incepu sa analizeze in gand comportamentul viperinului. I-ar fi fost atat de usor sa-si smulga mana dintr-a lui, sa se ridice in picioare si apoi s-o ia de una singura ca o bezmetica pe culoarele inchisorii. Dar de ce ar fi facut asta? Baiatul se dovedise a fi un prieten demn de incredere pentru ca n-o lasase pur si simplu sa moara acolo cand nici macar n-o cunostea bine.
  'Sunt de acord, mai ales ca sa te omor ar insemna sa pier si eu o data cu tine' zise aceasta facand referire la blestemul de care nu-i vorbise inca vrajitorului. 'Poti fii ce vrei. Nicio grupare nu te defineste cu adevarat. Doar din cauza ca suntem in tabere adverse nu inseamna ca trebuie sa ne uram reciproc. In plus, ar fi o prostie sa te alaturi Oridnului pentru ca niciuna dintre aceste aliante nu are dreptate. Ele sunt facute doar ca sa fie si sa atraga adepti prosti ce ar fi in stare sa faca orice pentru o cauza inexistenta' continua viperina pe un ton sfarsit incercand sa se ridice.