Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Il lasa pe baiat s-o ajute sa se ridice din simplu fapt ca incepuse sa-l considere prieten si nu vroia ca mandria sa stupida sa strice inca o data totul. In plus, dupa toate ce i se intamplasera in acea zi nu credea ca mai era capabila sa iasa in viata din acel loc blestemat, dar nu vroia sa admita toate acestea cu voce tare.
  'Nu este amuzant' spuse viperina scurt fara a da alte explicatii si incepu sa-si aranjeze puloverul in momentul in care se ridica. Isi stranse si parul intr-o coada pentru ca nu mai suporta sa-l simta atarnandu-i pe langa corp si nici nu mai dorea sa-l vada acoperit in sange si voma.
  Dupa ce termina arunca o privire in jurul sau pentru a vedea unde se afla. Stia ca fusese inconstineta o buna perioada de timp si nu avea atat de multa incredere in noul sau prieten incat sa nu se asigure in legatura cu locatia sa prezenta.
  '666' zise aceasta fiecare cifra pe rand avand grija sa-si pastreze un ton neutru. Nu stia cand ajunsesera acolo, dar se parea ca o forta superioara lor ii dorea in acel loc. Venise in Azkaban cu un singur scop, sa revada celula in care parintii sai isi aflasera sfarsitul pentru a cauta indicii in legatura cu locul in care se afla sora sa, dar nu mai era atat de sigura daca inca dorea sa duca acel plan pana la capat.
  'Tu ti-ai incheiat misiunea' zise Ronnie intorcandu-se catre vrajitor. 'Ai de gand sa pleci sau sa mai ramai?' intreba ea incercand sa nu lase nicio emotie sa-i traverseze chipul. Ii era frica sa se intoarca in acea celula singura, dar nu vroia sa arate acel lucru.