Blestemul lui Gregorovitch

[Salathiel Donnerkrieg]

Avantajele unui director la Hogwarts erau si acelea ca avea acces la informatii ascunse sau secrete, la lucruri la care altii nici nu s-ar fi gandit. Facandu-si o nota mentala sa ajunga director la Hogwarts candva in viitor, Sal incepu sa analizeze cele cateva optiuni de continuare a dialogului foarte linisit in care se afla.
Prima parea eficienta dar cam greu de realizat. Gesticulare cu mainile si explicatii, in timpul acesta vraja de ascundere cu bagheta urmata de blestem de ucis fara bagheta. Extrem de greu de realizat consecutiv, dar posibil. Disparitie intr-un loc sigur. Posibilitate de capturare destul de mare, chiar si cu vraja de ascundere.
Urmatoarea optiune era la fel de tampita: sa ii spuna adevarul vrajitoarei.
Sal respira o data adanc, apoi spuse simplu, cu un aer de 'nu stii nimic':

"Ariadna n-a fost pastrata de un singur om. Ar fi incercat sa o foloseasca in cele din urma si ar fi murit. A fost pastrata de intreaga familie. Bunicul e mort de altfel. Ghiceste cum." zambi el.

Ridica apoi bagheta proprie usor si o indrepta aparent in joaca spre Bell.

"Stii jocul acela, ruleta ruseasca? Daca ar fi sa fac o vraja si bagheta aceasta e doar un fals, te-ar rani. Dar daca e Ariadna, as muri eu."