Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Isi scutura capul pentru a-si sterge toate acele amintiri din memorie si continua sa priveasca fix pata de sange uscata. Nu intelesese niciodata de ce devoratorii actionasera in modul brutal in care-o facusera folosind cutite in loc de o vraja simpla ce nu implica durere.
  'Oare ce s-a intamplat cu corpurile?' spuse cu voce tare intrebandu-se mai mult pe sine. Si-ar fi dorit sa le poata gasi ca sa le inmormateze, dar gasirea lor era un lucur minor pe langa gasirea Helenei. Un fior ii strabatu corpul si incepu sa tremure si mai tare cand realiza ca se referise la parintii sai ca la niste corpuri.
  Camera se lumina brusc si isi dadu seama ca Salathiel intrase si el in celula facand lumina. Era liniste deplina si nu auzea mai nimic decat pasii viperinului care se indreptau incet catre ea. Ii simti mainile traversandu-i spatele si apoi o cuprinse intr-o imbratisare. Isi misca brusc mana in care-si tinea bagheta si care pana atunci ii o avea lipita de piept si o stranse puternic in pumnul sau osos. 'Cruci...' se repezi sa spuna, dar se opri. Nu era doar blestemul care o impiedica sa faca acel lucru, ci si faptul ca acum erau prieteni. Obisnuia sa le imbratiseze pe Bell, pe Bella, chiar si pe Isa cand acestea se aflau intr-un moment prost. Nu era chiar un lucru atat de neobisnuit.
  'Iar eu am sa presupun ca nu am gandit pentru secunda sa te omor' sopti la randul sau vrajitoarea.