The one that got away.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer impaturi usor scrisoarea care o primise de la verisoara sa.Cand o citise, o lacrima de bucurie ii curse usor pe obraz.Nu o vasuse de atat de mult timp, si chiar daca fusese un pic suparata deoarece auzise prin scoala niste vorbe ca s`ar fi intors, ea nu o vazuse pe nicaieri, si nici macar vreun semn de la ea nu primise..Acum insa, totul se schimbase, cand ii citise scisoarea, toata supararea trecu, iar fericirea ii invalui trupul.
Isi facuse atatea griji pentru ea cat timp fusese plecata, mai ales ca nu avusese cum sa dea de ea, nu o gasise pe nicaieri\da acum, era aici, aproape de ea.

Intra usor in camera Tamarei, cu un zambet larg pe chip.Dupa ce o saluta, o stranse tare in brate - spera insa doar sa nu o doara- deoarece ii fusese atat de dor de ea, si acum era langa ea, in fata ei, si era sigura ca nu va mai pleca nicaieri, mai ales din cauza prostiei intamplate.Chicoti usor auzindu`i vorbele, dar dadu din cap negatic.Nu avea chef de nici o tema acum, vroia doar sa stea sa palavrageasca, cum faceau si inainte, sa rada cu ea, si sa afle tot ce se intamplase, din gura ei, nu din auzite.

-In sfarsit ai dat si tu un semn de viata, ii spuse Jennifer un pic ironic, dar incerca sa se stapaneasca sa nu izbucneasca in ras.