Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Viata ta chiar a fost nasoala' gandi viperina, dar se decise ca mai bine sa-si pastreze comentariul pentru ea. Ce inseamna sa fii expert in corpuri? se intreba pe sine, dar in continuare nu scoase niciun cuvant.
  Il lasa sa-i stranga mana in pumnul sau si il privi atent in ochi cand acesta se muta in fata sa. Era pentru prima data cand chiar se uita la el. Il cunoscuse cu ceva timp in urma, dar nu-i daduse mare atentie. Pentru ea era doar un alt elev, un alt viperin. Clipi putin mai lung si il privi pe sub gene tinandu-si tot timpul capul ridicat in sus din cauza diferentei de inaltime colosale. Mereu fusese mica, dar baiatul reusea in acele momente s-o intimideze cu inaltimea lui mai mult decat o facuse oricine altcineva pana atunci. Clipi inca o data pentru a-si lipezi mintea si isi pleca capul catre podea.
  'Parintii mei au fost ucisi in acest loc in urma cu un an si doua luni' incepu viperina povestea inca uitandu-se la podea, neindraznind sa-i intalneasca privirea baiatului. Ii era frica de ceea ce avea sa vada. Toti aveau ochii inundati de amaraciune cand le povestea partea aceea din viata sa, iar mila era ultimul lucuru pe care ar fi dorit sa-l mai indure in acea noapte. 'Sora mea a reusit sa scape. Nu stiu cum, dar sunt sigura ca este in viata si se ascunde pe undeva' continua fata.