Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

Nemiscandu-se din fata ei, Salathiel facu sa apara in palma un manunchi de flacari argintii ce luminau incaperea, dar si fata vrajitoarei.

"As vrea sa spun ca stiu ce simti, dar adevarul e ca n-am cum. Doar imi pare rau."

Ii lasa pumnul in pace si ii puse in schimb mana pe umarul stang, incercand sa o determine sa-l priveasca.

"Probabil te asteptai la o reactie mai puternica, dar cred ca amandoi am vazut multe astfel de drame si tu esti afectata de aceasta doar pentru ca e personala. Tot din cauza asta eu pot sa iti spun ceea ce tu n-ai realizat inca: aici nu e nimic. Cei care au facut crima asta au fost priceputi in a se descotorosi de cadavre sau a curata in urma lor. Dupa cat sange e aici m-as fi asteptat sa gasim ceva urme pe coridor, dar cand am intrat nimic de afara nu oferea vreun indiciu despre ce s-a intamplat aici."

Continua dupa ce se asigura ca Ronnie asimilase tot ce spunea el.

"Trebuie sa plecam, acum. Singura sansa de a gasi vreo urma e sa folosesti o creatura magica cu un nas de milioane care nu e atat de usor de obtinut. Alminteri nu are vreun rost sa mai stai in locul acesta. Ceea ce vrei sa protejezi e in prezent, nu in trecut. Nu uita asta."