Blestemul lui Gregorovitch

[Bell Evans]

• Ridica usor o spranceana, incrucisandu-si bratele la piept; o persoana care folosea magia neagra nu era adepta Intunericului - nu era de acord cu principiul asta. Dar probabil nu avea nicio relevanta faptul ca aveau pareri diferite. Tot ce trebuia era sa se ajute unul pe altul - iar ea sa-si satisfaca setea aceea de curiozitate care pornise inca din prima clipa cand vazuse modelul fin, incrustat in lemnul baghetei.
  
  "-Deci aceasta este copia renumitei Baghete de Soc" remarca ea; fusese o afirmatie, nu o intrebare.
  
  Aproape nu ii venea sa creada ca o avea in fata ochilor pe Ariadne; isi aminti brusc toate serile petrecute in Biblioteca, in Sectorul Interzis. Intrebase pana si sufletele trecute in nefiinta - fantomele erau cateodata mai informate decat cei vii. Si nu gasise mare lucru; stia povestea, dar nu stia actualizarea ei - pana acum.
  
  "-Am totusi o nelamurire; de ce tocmai tu? De ce familia ta?" intreba Bells, incruntandu-se usor. Stia alte zeci de familii de vrajitori cu sange-pur, adepti ai Magiei Negre - iar de familia lui nu auzise in viata ei.