Blestemul lui Gregorovitch

[Salathiel Donnerkrieg]

Sal incepu sa-si piarda putina rabdare de care dispunea. De cand erau directorii de la Hogwarts atat de inchisi la minte? La urma urmei datorita lor i se permisese sa studieze acolo si le era recunoscator pentru asta. Incerca sa fie cat mai putin ironic cu putinta, dar nu-i iesi deloc se pare.

"De ce gandesti ca o functionara de la Minister, Bell, parca? Pentru voi bagheta asta e foarte importanta dar pentru vrajitorii intunecati e inutila. Faptul ca era pastrata in familia mea nu era cine stie ce privilegiu, ci doar o urmare a ordinului dat de Grindelwald, pentru care toti au avut un deosebit respect, nu stiu de ce. De altfel dupa moartea tatalui meu nu s-a mai ingrijit nimeni de ea."

Se gandi daca sa continue, dat fiind ca vrajitoarea si-ar fi putut pierde interesul si ar fi chemat un Auror sau alte papusi de-ale Ministerului. Satisfactia de a-i dovedi ca n-are dreptate triumfa insa. Sal ridica bagheta si sopti "Lumos!" O lumina slaba palpai in varful baghetei, iar viperinul continua:

"Daca Ariadna ar fi ajuns la mine, unul din noi ar fi fost mort. Ti-am zis deja ca nu consider ca sunt vrajitor intunecat, desi folosesc magie neagra. Deci daca as avea-o nu m-ar impiedica nimic sa incerc sa o folosesc. De aici mai departe gandeste si singura." incheie el, sperand ca spusese destule ca sa evite o confruntare.