decimated dreams

[Veronique A. Dupont]

Ronnie & Salathiel

Would you be the saviour of the broken, the beaten and the damned?
will you defeat them, your demons and all the non-believers, the plans that they have made?

• Documentul. Stia ca trebuia sa faca rost de el in mai putin de douazeci si patru de ore si sa i-l inmaneze personal noului stapan al intunericului. Poate-si dorise in repetate randuri sa moara, dar acum realiza ca totul fusese doar o iluzie. Nimeni nu vrea sa renunete la viata sa. Nimeni. In acele momente, cand viata sa era amenintata daca n-aducea documentul, intelegea cel mai bine notiunea de teama de moarte.
  
  Era acoperita de o roba neagra, iar fata ii era ascunsa sub gluga grea a acesteia. Daca cineva ar fi vazut-o tot planul ar fi putut da gres. Nu putea sa-si arate chipul si incerca sa treaca cat mai neobservata pe langa elevii ce se grabeau sa intre la ore. Era atenta cum mergea si incerca sa-si pastreze pasii mici si calculati pentru a nu da de banuit. Dupa ce ca era o intrusa, mai era si fata, lucru care nu era acceptat in Durmstrang, scoala nordica se vrajitorie exclusiva pentru baieti.
  Trecu ca o furtuna pe langa un grup de vrajitori acoperiti cu mantii negre si gulere groase din blana ce asteptau in fata unei sali de clasa. Doi dintre ei incepura sa se imbranceasca fara niciun motiv, iar unul isi pierdu echilibru si se lovi de ea. Injura in gand si continua sa mearga.
  'Scuze' auzi o voce masculina tipand in urma sa.
  Nu-i dadu niciun pic de atentie privind in continuare podeaua din piatra veche de sute de ani ce-i disparea sub picioare. Auzi niste pasi in urma sa, dar nu se intoarse. O lua, in schimb, pe un drum ocolitor ce ducea la biroul directorului. Pasii continuara s-o urmeze. Intelesese pe loc ca ceva nu era in ordine si imediat ce avu ocazia se retrase intr-una dintre salile vechi de clasa ce nu mai erau folosite. Era intuneric si nu putea vedea nimic, dar nu vroia sa-si aprinda bagheta. Statu pe intuneric fara sa poata vedea ceva, fara sa simta macar adierea vantului si isi asculta respiratia, singurul sunet ce putea fi auzit in linistea aceea sufocanta.