decimated dreams

[Salathiel Donnerkrieg]

'De ce trebuie sa fie atat de frig?' se intreba Salathiel trecand pentru a doua oara pe langa sala unde-si tinea ora directorul scolii. Voia sa se asigure ca nu il asteapta nicio surpriza odata ce va incerca sa intre in biroul acestuia. Era imbracat doar intr-o roba subtire, semanand mai mult a pelerina. Zburase pana aici tocmai din Africa si nu se gandise sa-si ia si vreo garderoba cu el.
Evitase pana atunci Durmstrangul pentru ca prea multi copii ai Devoratorilor invatau aici si multi dintre ei erau "cunostiinte" din copilarie. Majoritatea il uitasera probabil si cei care il mai tineu minte l-ar fi intampinat ca pe un prieten Devorator, dar tocmai asta nu dorea Sal.
Trecu pe langa un grup de elevi ce se grabeau undeva, intrebandu-se de ce toti cu care se intalnise mergeau in directia opusa decat el. Din fericire lor nu li se paruse acest lucru atat de ciudat pe cat i se paruse lui, asa ca nu il bagasera in seama.
Trecu de o statuie ciudata si era gata sa intre pe un hol pustiu cand, de dupa o usa, o silueta i se adresa:
'Kak vam ne kholodno , moi drug?'
Viperinul ingheta. Habar n-avea ce ii spusese strainul, dar nu ii placea tonul si in plus putea vedea cu coada ochiului cum mana acestuia se afla pe bagheta aflata in buzunar. Nu era loc de ezitari.
"Avada Kedavra!" arunca el blestemul, miscandu-si scurt bagheta de la sold.
Nu auzi vraja pe care strainul o facu aproape simultan, dar vazu cum frumosul lui blestem de neiertat si de neoprit e oprit de vraja acestuia.
'Im-po-si-bil!' gandi el, aruncand in aer o bucata de perete si luand-o la fuga in directia din care venise. Cerceta din goana harta si o lua pe alta ruta, mai lunga, dar care ducea tot la biroul directorului. Dupa ceva vreme insa auzi pasi in fata si o usa inchizandu-se, desi aici n-ar fi trebuit sa fie nimeni, aripa aceasta fiind dezafectata. Se duse langa usa , respira adanc si dadu buzna inauntru, renuntand insa la blestemul lui preferat pentru a nu mai avea surprize:
"Expeliarmus!"