Blestemul lui Gregorovitch

[Bell Evans]

• Se apropie in graba de vrajitorul batran, apucandu-l de maneca robei cenusii, invechite de trecerea nemiloasa a timpului. Se concetra asupra destinatiei, insa nu se intampla nimic - nu putea Disparea. Facu ochii mari cand realiza ca nu era singura, si aproape toata lumea din incapere avusesera aceeasi revelatie.
  
  "-Iti bati joc de mine?" mormai ea, dandu-si ochii peste cap; se intoarse spre Salathiel, cautandu-l din priviri. Il zari in locul in care il lasase si se indrepta spre el. "Haide" ii spuse tanara vanzatorului, tragandu-l dupa ea.
  
  Se intamplase ceva si inca nu realizase cu adevarat ce; voia doar sa plece de acolo. Iar destinatia Pesterii i se paru brusc foarte atragatoare. Vazu insa in urmatoarele clipe o lumina aurie, filtrandu-se prin geamurile inalte, cenusii; iar apoi, vrajitorii incepura sa Dispara cu zecile. Magazinul se goli, lasandu-i pe cei trei in intuneric.
  
  Iar apoi urma ceva neasteptat; usa de la intrare se dadu cu putere in laturi, izbindu-se violent de peretele ingalbenit.