Blestemul lui Gregorovitch

[Bell Evans]

• Ridica usor o spranceana, privindu-l cu dizgratie pe viperin; nu era tocmai persoana care avea nevoie sa i se spuna ce sa faca. Era constienta ca trebuie sa se ocupe de micul grup, dar toate la timpul lor. Isi ridica bagheta, uitandu-se atenta la Lucas - parea pierdut in propriul univers, si totusi tacu; nu spuse nimic in legatura cu bagheta, iar asta o enerva la culme. Sperase sa stie el mai mult decat stia ea sau Salathiel - dar se pare ca se inselase.
  
  Isi indrepta privirile spre micul grup si ii porunci lui Lucas sa le spuna sa plece; vrajitorul facu intocmai, iar Devoratorii ii urmara ordinul. Ramasera doar ei patru in incaperea dominata de un intuneric sobru.
  
  "-Nu mai avem nevoie de el in situatia de fata" ofta tanara, privind grupul de Devoratori din spate. Ridica bagheta, soptind Avada Kedavra! in urmatoarea secunda. Strafulgerarea verzuie il arunca la pamant pe Lucas, lasandu-l fara suflare. Il privi cu indiferenta, indreptandu-se spre bratranul vanzator. "Tu vii cu mine" murmura Bells, luandu-l de maneca robei si Disparand intr-un amestec de culori si senzatii. Aparu cateva clipe mai tarziu pe o straduta pustie, scaldata intr-o lumina palida de dupa-amiaza, in Pestera lui Godric.