scream as loud as you can

[Isolde du Maurier]

• India incremeni. Stia ca era imatura, neexperimentata in toata, si...totusi, faptul de a fi un copil venea ca o insulta pentru ea. Nimeni nu ii spusese vreodata 'esti un copil'. 'Esti ca un copil', sau ceva de genul, da, dar nu chiar 'esti ca un copil'. Se incrunta, dar nu spuse nimic, pentru ca nu avea ce sa ii spuna. Toate sentimentele ei erau ravasita, ca si mintea ei si toata viata ei. Era intr-o dezordine totala, ceea ce o enerva la culme. Ii arunca bagheta, oricum nu stia de ce o luase, pentru ca nu avea nevoie de ea, era doar asa, un instrument pe care-l folosea mai mult din placere. Ciudat, insa se simtea goala, nu mai putea afisa nici un sentiment, decat o amara expresie, care o facea dintr-o data sa para mult mai in varsta decat era. Se indrepta spre el, pasind incet, lent, si oprindu-se cand era la cativa centimetri departare de el.
  " Tu...tu...nu. Nu. De ce? ", insa nu putea sa scoata nici un cuvant. Iar locul in care se afla o deprima si mai mult. Isi puse mana pe pieptul lui, insa retragand-o repede, ca si cum ar fi fript-o.
  "Nu. Tu...De ce?", repeta iar, cu ochii in pamant, si simtind rusinea acelei zile invaluind-o.