The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

-Mersi de grijă, tufli asiatica, reprimându-şi sarcasmul standrad pentru ca nu cumva să o supere pe viperină. Cum e cu dragonii, Okuni?

Primi răspuns că, mai mult ca sigur, era un grup mărişor de femele cu pui, formaţiune "militară" care era cunoscută drept al naibii de periculoasă. În concluzie, casa era singura alternativă. Se îndreptă spre ea cu paşi siguri şi, când împinse uşa crăpată, a cărei culoare era, în mod cert, foarte diferită de oricare o fi fost nuanţa originală, aceasta se desprinse cu un zgomot sec, pierzând în sfârşit în faţa legilor gravitaţiei.

Privi în jur, oarecum surprinsă. Din loc în loc, din podea răsăreau nişte bucăţi diforme de lemn, ca nişte piese de mobilier atacate serios de un roi de termite uriaşe. Nu-şi mai putea da seama decât că suprafaţa aproximativ paralelipipedică (numai pentru cineva cu multă imaginaţie, căci altfel nu ar fi avut nicio formă) din care ieşeau patru ţăruşuri strâmbe şi pline de aşchii era un rest de scaun, fără spătar - deşi, probabil, odată îl avusese - întors cu susul în jos.

"Interesant."