Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

OOC: Bells & Salathiel

• Aparu cateva clipe mai tarziu pe straduta scaldata intr-un intuneric dens, tinand inca strans maneca robei vrajitorului pe care il luase cu ea; ofta si sopti incet Rennervate!. Corpul vanzatorului isi reveni instantaneu, iar acesta o privi cu oarecare urma de dispret. Pufni usor, intorcandu-i privirirea plina de indiferenta; incepea sa se sature de el.
  
  "-Ar trebui sa-mi multumesti" remarca ea, cu oarecare urma de interes in glas.
  
  Vanzatorul balbai ceva, dar nu intelese mare lucru; incepu sa se uite in jur, asteptand. Salathiel ar fi trebuit sa Apara de atunci - nu intelegea de ce ii lua atat de mult. Nu stia cum sa Apara sau care era problema lui?!
  
  Un mic zgomot ii linisti insa bataile inimii, care o luasera la goana cand simti tacerea strapungandu-i fiecare celula din corp. Stia ca ar fi putut avea probleme mari, dar era constienta in acelasi timp ca se putea descurca - trecuse prin necazuri incomparabile cu acea situatie. Sau cel putin la asta prefera sa se gandeasca - un moral ridicat era cea mai buna varianta sa reusesti in orice situatie. Iar aceea se putea numi o situatie de risc - si asta era putin spus.
  
  "-In sfarsit" spuse Bell, intorcandu-se spre viperin; observa pata de sange proaspat pe roba lui si facu ochii mari. Devoratorii plecasera toti la ordinul lui Lucas, era imposibil sa se fi intors dupa Sal. "Esti ranit?!" continua ea, putin confuza. Lucrurile nu prea aveau legatura in mintea ei.