The beginning

[Lexie Stryder]

Lexie aproba din cap, simtindu-se usurata si fericita. O imbratisa strans pe Isabella, in timp ce lacrimile incetau sa mai curga.
Ii fusese atat de dor de ea... Toti acesti ani traise intr-un orfelinat. Singura.
Nu o invinuia pe Isa pentru asta. Era sigura ca daca ar fi stiut ca inca mai era in viata ar fi cautat-o. Insa simtea ca are in sfarsit o familie.
Se desprinsera cu greu din imbratisare si Lexie zambi, dupa ce lacrimile o lasasera.
Ura cand plangea. Avea chestia asta mostenita de la mama sa si ii curgea nasul de fiecare data. Pe langa asta, se simtea vulnerabila cand plangea.
Isa ii dadu un servetel si incepura sa rada atunci cand vazura ca amandoua mostenisera acelasi obicei enervant de la mama lor.