This is the life

[Jennifer L. Campbell]

Opreste`te, isi spunea Cercetasa in gand, incercand sa nu mai rada.
Se stapanise pana la urma, uitandu`se in continuare la Myrtle.Nu se schimbase deloc, si la caracter si la fizic, daca putea spune asa, totusi, era o fantoma.Isi dadu usor ochii peste cap, gandindu`se mai bine ca la fizic nu avera cum sa se schimbe, era fantoma, ea era moarta.

Ofta usor, dandu`si pentru a nu stiu cata oara seama ca ii era atat de dor de copilarie, de anii care au trecut pe langa ea ca vantul.Defapt, cui nu ii este dor de copilarie?Oamenii mari mereu isi doresc sa aiba iar parte de copilaria, chiar daca aceasta a fost si cu bune si cu rele, iar unii copii vor sa fie aduti, doar pentru ca asa cred ei ca nu vor mai sta parintii pe capul lor cand vor sa faca ceva, si vor fii liberi, dar nu`i chiar asa.Cand esti mic esti cel mai fericit, nu te gandesti decat la distractie, dar daca esti mare, ai responsabilitati mari, te gandesti la ziua de maine, sau ai probleme in dragoste si multe alte lucruri.

-Si ce ai mai facut, Myrtle? intreba Jennifer trezindu`se din ganduri.