Pure art

[Raphael Olivier]

Crystal sopti si ea incantatia si intrara in tunelul intunecat impreuna.
Baghetele lor raspandira lumina peste peretii netezi, facuti din piatra. Crystal observa ca scutul vrajit care o impiedicase inainte nu se mai ridica si acum. Se intreba de ce, dar curiozitatea fata de ce va urma sa dea la urmatoarea cotitura a tunelului ii risipise orice alt gand. Fetele inaintara repede, cotind cateodata, atunci cand tunelul isi schimba brusc directia, facandu-le sa creada ca se intorcea inapoi de cateva ori.
' Oare mai este mult de mers? ' intreba Crystal nerabdatoare.
Dar Rosalie nu ii raspunse si Crystal stia ca si ea se gandea la acelasi lucru.
Dar nu peste mult timp, in fata lor aparu o usa foarte asemanatoare cu cea pe care intrasera. La inceput, Crystal se uita dezorientata, intrebandu-se daca nu era vreo pacaleala si se intorsesera inapoi de unde pornira, dar, dupa ce deschise usa, isi dadu seama ca nu era asa.
Cand intra in camera mare, banuielile ei devenisera realitate.
Portretul Arianei din barul lui Aberforth Dumbledore il reprezenta acum pe salvatorul Hogwartsului, Harry Potter, prin care cele doua Soimence intrasera acum cateva minute.
Camera era exact asa cum, presepuse Crystal, o lasasera elevii Hogwartsului atunci cand au intrasera in lupta pentru libertate. Pe trei dintre peretii camerei se intindeau leul Cercetasilor, bursucul Astropufilor si soimul Ochi-de-Soimilor. Hamace in dezordine erau agatate de tavan.
Crystal se opri in pragul usii cu gura deschisa.