The one that got away.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer simti dintr`o data cum o stare de nervozitate ii invaluie trupul.De ce se purta asa verisoara sa?! Credea ca numai ei ii fusese greu, sau ca numai ei ii veneau nervii de cate ori se gandea la asta?Stia oare cate nopti nu dormise Jennifer cu gandul la ea, daca e bine, daca e in siguranta, daca a mancat, daca a dormit, sau daca se va maiintoarce vreodata? Totusi, macar un mic semn de viata ar fi sot de ajuns, macar o scrisoare sau ceva cu doua cuvinte in ea "sunt bine" poate ar mai fii relaxat un pic situatia..dar ea nu, nu stia cat de greu ii fusese, sau cat incercase cu disperare sa dea de ea.

Da, o intelegea, si avea constiinta impacata vazand`o acum langa ea, dar cel mai mult o suparase faptul ca trecuse o luna de cand se intoarse, dar nu`si cautase verisoara.Din toata situatia asta reiesa faptul ca Rae nu isi dadea seama cat conta pentru Jennifer.Mai ales ca acum doar pe ea, pe mama sa si pe Eveline si Melisse le mai avea aproape din familie..de cand tatal sau murise..

Auzise scuzele Tamarei dar nu`i raspunse, intorcandu`se usor cu spatele, indreptandu`se cu pasi marunti inspre fereasta.Ofta lung, incercand sa se calmeze.