This is the life

[Bell Evans]

• Fantoma ofta, plecandu-si privirile; mentinu tacerea cateva clipe, lucru ce o facu pe Bell sa se mire. Dar linistea fu intrerupta in urmatorul minut de glasul ei strident. Cateodata avea intentii serioase sa o roage sa coboare tonul; stia insa ca nu ar fi reusit decat sa o enerveze si mai tare. Si sa se enerveze si pe ea. Asa ca tacu, zambind; i se parea atat de amuzant sa o vada din nou - si sa o auda - cum se plange din oricel; chiar ii lipsise asta.
  
  "-Nu ma prea viziteaza vechii prieteni" spuse ea, trista. Fosta cercetasa pufni usor - nu era prea sigura de faptul ca Myrtle avea prieteni. Poate doar persoanele care isi gaseau linistea in baia ei si voiau sa scape de aglomeratia castelului. Sau cele care isi bateau joc de urletele micutei fantome. In niciun caz prieteni. Bineinteles, nu avea sa-i strice placerea si sa-i spuna ca nu era adevarata afirmatia ei; probabil s-ar fi trezit uda din cap pana in picioare pentru ca Myrtle s-ar fi aruncat intr-o chiuveta umpluta cu apa, sau - mai rau - intr-un closet. Deci mai bine isi tinea gura.
  
  "-Sunt ocupati cu examenele, temele. Stii cum sunt profesorii de la castel" incepu tanara sa vorbeasca. Avea un suras intiparit pe chip in timp ce continua. "La fel de exigenti ca intotdeauna; saracii elevi abia daca mai au timp sa respire". Era in mare parte adevarat - profesorii ramasesera la fel de exigenti ca si pe vremea sa. Chiar daca unii se schimbasera. Obiceiurile ramasesera in mare parte aceleasi la materiile respective. "Jennifer, aici de fata, poate sa-ti confirme acest lucru" continua Bells, intorcandu-se spre tanara cercetasa.