Just us

[Eliza G. Blest]

"Intotdeauna trebuie sa fie asa ? Sa se inceapa cu un rasarit apoi sa se termine cu un apus insangerat ? Intotdeauna natura trebuie sa se asemene cu sufletul omului si sa il puna pe jar , ca atunci cand padurea este arsa de oamenii rai ce nu au minte , sau de natura ce considera ca atat avea de trait . Se ucidea singura , si totusi nu ii pasa . De ce ? E ca si cum un om ar vrea sa scape de un deget sau o alta parte a corpului pretioasa dar nu ii mai crestea la loc . Meritam sa mai stam aici inconjurati de o natura asemenea noua , dar intotdeauna se renaste . Noi de ce nu putem .. renaste . Avem de a face numai cu o simpla viata , care si aia trece destul de repede si nu facem .. mai nimic. Stam , suferim , ne amintim tot ce am facut bine si ce nu si inchidem ochii pe veci , calatorind spre o alta lume . "

Isi lasase gandurile sa curga cu furie prin mintea ei , incolacindu-se intre ele si provocandu-i viperinei atat ura cat si dezgust . Nu ii placea defel ca apartinea acelei lumi nepasatoare si indiferenta la tot ce se afla in jur . Voia sa traiasca , dar intr-o alta conditie , intr-un alt mod , poate si cu alti oameni . Dar nu era posibil asa ceva . Nu din cate stia aceasta . Luase incet , o furculita din dreapta ei si o infipsese cu nervi intr-o bucatica de cascaval , ce se afla inert in farfuria alba si stralucitoare , plina cu delicate , ce ii faceau greata lui Liz. Lasase tacamul jos si isi impreuna palmele ,lasandu-si capul sa se aseze pe materialul subtire si fin al manusilor pe care le purta mereu .

Auzea vag conversatiile din jurul ei , incercand sa construiasca rapid un zid intre mintea ei si a celor din jur , zumzetul sacaitor devenind din ce in ce mai tacut . Schitase un zambet si se lasase sa cada in intunericul creat de atatia ani .