The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

Asiatica schiţă un zâmbet rece. "Eu când zic...". Din doi paşi ajunse lângă Eliza şi se aşeză în genunchi, apăsând lemnul cu palma stângă. Murmură ceva şi mulţumi Domnului că putea face vrăji fără baghetă, astfel această exteriorizare sub o altă formă a energiei fizice şi psihice putând fi luată drept manifestarea puterilor magice de care dispunea.

-Ştii că se recomandă să redevii om în cazuri ca cel de faţă, zise, odată sigură că scutul ei putea să ţină cele aproape 15 tone ale creaturii, dar când rana e ca asta, pentru trupul unei fiinţe umane e prea mult, indiferent cât de tare ai impresia că eşti. Şi fiind şi vorba de Hakata...

Se opri. Ea adusese acel animal acolo, din prostie. Era rezultatul tehnicii ei de invocare - lucru care se putea confunda uşor cu vraja Accio, dar era pentru fiinţe vii - însă creatura nefiind magică, la contactul cu energia generată de atâtea creaturi debordând de Magie din Pădurea interzisă, îşi pierduse gândirea lucidă, aproape umană, atât cât şi capacitatea de a vorbi, Aşa că, din... precauţie, Sayoko o închisese într-un câmp impenetrabil şi o lăsase acolo. Însă nu avea să-i spună nimic Elizei.

"Tu" gândi, despre viperină "eşti o fiinţă sută la sută magică, deci tehnicile mele nu te pot ajuta. Nici tu nu te poţi ajuta. Ca animal nu poţi face vrăji, ca om nu poţi supravieţui rănii suficient timp. Drace. Rămâne să..."

Scoase din buzunar un cilindru mic cu un lichid verde.

-Vezi dacă ajută, îi spuse fetei, ridicându-se. Nu trebuie să-l bei, ci doar să facă contact cu pielea. Atunci...

Îşi scoase de la gât lănţişorul, făcu o vrajă cu care lipi medalionul de cilindru, apoi i-l puse felinei negre. Abia două minute mai târziu, când părăsea perimetrul sigur al scutului în formă de semisferă, observă ceva. Dacă lăsase Ursul-Pumă-de Komodo în Pădurea Interzisă iar el nu intrase-n şcoală, ce făcea în tablou?

-Eliza, şopti, pentru sine. Bravo! Din tablou ieşim direct în Pădure!