Eclipsa

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel & Ronnie

Vantul tomnatec infiora frunzele ruginii de langa un copac ce statea singuratic langa acum pustiul teren de vajthat. Nu era o noapte rece, dar iarna dadea semne ca se apropie, asa ca Salathiel isi stranse mai tare fularul verde in jurul gatului. Statea pe cea mai inalta dintre portile terenului, privind spre nicaieri. Matura plutea nepasatoare undeva alaturi.
Nu venise aici sa se antreneze, ci sa-si adune gandurile ratacite prin cine stie ce colturi ale mintii.
Isi scoase bagheta si o privi. Ariadna era la fel de frumoasa ca atunci cand o vazuse prima data. Era insa ceva destul de neobisnuit pentru el sa se bazeze totdeauna pe precizia si puterea ei, cand el se antrenase atat de mult pentru a face vraji fara ajutorul baghetei. Ar fi vrut sa continue sa se bazeze pe el insusi pentru tot, dar acum si Ronnie ii dovedise ca nu intotdeuna poti de unul singur.
Trebuia sa invete multe lucruri noi, mai ales legate de relatiile cu alti oameni. Si ii era greu...