Eclipsa

[Veronique A. Dupont]

• Noaptea se asternuse pe nesimtite pe intregul domeniu. Stelele straluceau, privind catre Pamant, de pe bolta cereasca. Fata stia ca o privesc si pe ea, dar nu-i pasa, n-avea nimic de ascuns fata de zeii sai. Il placea sa stie ca nu este singura si ca mai exista cineva caruia ii pasa de dansa. Zambi la acel gand si se stranse singura in brate. Auzea vantul suierand printre copaci si apoi il simtea infiltrandu-i-se in oase. Era destul de frig, iar viperina nu era imbracata corespunzator. Isi uitase geaca, fularul si manusile cand se hotari sa faca o plimbare prin imprejurimile Hogwartsului.
  Ce a fost in capul tau? se intreba singura in timp ce urca una dintre schelele care duceau catre tribuna de la Terenul de Vajhat. Stia ce fusese in capul sau. Isi dorea sa se simta din nou vie. Vroia sa lase frigul sa-i patrunda in carne si apoi in oase. Vroia sa simta durerea pentru ca acela era singurul sentiment pe care mai era in stare sa-l reproduca. Plangea, adesea, ore intregi incandu-se cu propriile sale lacrimi. Stia ca nu avea motive sa fie trista, dar nu putea sa nu se gandeasca cat de diferita era viata pe care o traia de cea pe care si-o imaginase.
  Totul o sa fie bine, isi spuse in gand cuvintele pe care obisnuia sa le reproduca la fiecare pas in ultimul timp. Avea nevoie de speranta, iar acele cuvinte asta faceau, o motivau sa spere ca totul va fi bine.
  
  Se aseza pe unul dintre scaunele din tribuna si isi scose din geanta pe care o cara cu ea un caiet captusit cu matase rosie. Il stranse la piept amintindu-si momentul in care realizase ca-l pierduse. Nu spera sa-l mai vada vreodata, dar, intr-o zi, una dintre elevele sale ramase cateva minunte dupa ora de curs. Vrajitoarea crezu automat ca fata nu intelesese ceva si ca avea nevoie de explicatii, dar situatia se dovedi a fi diferita cand eleva scoase din ghiozdan acel caiet si il puse pe catedra din lemn de trandafir al profesoarei. Viperinei ii lua ceva sa se dezmeticeasca, iar cand incerca s-o intrebe pe fata de unde avea caietul, realiza ca aceasta disparuse.
  Isi puse geanta pe scaunul din dreapta sa si apoi deschise jurnalul la o pagina aleatorie. Citi cu grija cuvintele scrise caligrafic pe paginile usor ingalbenite si apoi isi inchise ochii pentru a nu lasa broboanele cristaline ce i se adunasera in ochi sa-i cada pe obraji. Isi amintea perfect ca ziua aceea fusese o zi minunata, o zi care merita sa fie tinuta minte.